Crosă și puc
pagini din istoria hocheiului românesc
Jules Radian - Rabinovici destinul tragic al unui jucator interbelic de poveste!
Jules Radian - Rabinovici
scris de Dan-Catalin Buzdugan, data creării 03-02-2026
La 4 aprilie 1944, in timpul cunoscutului raid de bombardament american asupra Bucurestiului, a murit unul dintre cei mai talentati jucatori de hochei pe care i-a avut Romania interbelica.
Jules Rabinovici, cunoscut mai degraba in lumea hocheiului sub numele Jules Radian a fost una dintre cele aprox. 3.000 pesoane ucise in acea fatidica zi.
Nascut in 1915 Jules Radian isi incepuse povestea fulminanta din hocheiul bucurestean la Tennis Club Roman cand, la 17 ani, a prins prima echipa facand line in atac cu Constantin Bazu Cantacuzino si un alt faimos jucator al epocii - Gheorghe 'Gica' Buia.
A impresionat rapid si la fel de repede a ajuns la echipa nationala ca mai apoi, dupa disparitia Tennis Club sa-l urmeze, alaturi de Buia si altii, pe Bazu Cantacuzino la echipa HC Bragadiru.
Cu aceste echipe au castigat campionatele nationale din sezoanele 1932-1933, 1933-1934, 1935-1936 si au pierdut la golaveraj finala din 1937 in fata Telefon Clubului Roman, intr-o editie “cu cantec”.
Tripleta Rabinovici - Cantacuzino - Buia a prins si atunci nationala si a pornit in acel an (1937) spre Campionatul Mondial tinut la Londra. Pe drum au jucat amicale de pregatire la Praga, Paris si Bruxelles. Au facut jocuri bune in Cehosolvacia si Franta, au luat bataie urat in Belgia (de fapt o selectionata de canadieni) si in echipa, alcatuita in ultimul moment sa impace si provincia ce venise tare din urma cu echipele de la Cernauti si Miercurea Ciuc, au inceput sa se certe.
La Londra si-au adus aminte fiecare ca-s din echipe de club diferite! Aveau un antrenor canadian – Francis Quinn (antrenase si jucase in sezon la Telefoane) care nu si-a dat seama ce resentimente sunt acumulate. A avut si el contribuitia lui la asta!
Una peste alta, in cearta de la Londra, cei de la Bragadiru n-au mai vrut sa joace la meciul cu Anglia, s-a iscat si o bataie cu unul dintre oficialii Romaniei; de la echipa a plecat “tripleta” de la Bragadiru (astazi fosti jucatori legendari ai nationalei) iar toti ceilalti s-au dat de-o parte din poveste.
Acasa Federatia si mare parte din presa l-au rastignit pe Radian; ca e evreu, ca a “dezertat” la Londra, ca e o rusine pentru tara sa. Greu de citat ce a scris in presa un viitor presedinte de FRHG atunci. L-au suspendat pe viata, din hochei si din orice alt sport! Pe Buia un an si lui Cantacuzino i-au dat o mustrare, acesta renuntand la hochei o vreme.
Scandalul a tinut primele pagini o jumatate de an si a tot revenit. La presiunea publicului au incercat sa-i ridice suspendarea; apoi a inceput razboiul si l-au cautat cu politia militara sa il incorporeze in armata. A ajuns intr-o unitate de artilerie de langa Bucuresti. Buia si Cantacuzino revenisera la Venus Bucuresti.
In 4 aprilie 1944 la unul din bombardamentele americanilor fiind in oras, dupa alarma, a ajutat sa fie scosi ranitii de sub daramaturi. Un al doilea bombardament l-a prins si a murit in mijlocul daramaturilor. Jules Radian “dezertorul”! Asteptase vreo 5 ani sa i se ridice suspendarea sperand ca va mai juca hochei. Avea 29 de ani.
Anul trecut i-am cautat mormantul la cimitirul evreiesc Filantropia din Bucuresti. L-am gasit acoperit de o vegetatie “luxurianta” si l-am curata cu drujbe ajutat de doi lucratori de acolo.
* * *
La un an de la moarte sa, intr-un articol din Gazeta Sporturilor (1945-04-05), Art Vogel (si el fost jucatori de hochei, rugbist si antrenor al nationalei de rugby mai taziu, multi ani cunoscut ziarist sportiv) i-a facut un emotionat elogiu:
“Este neverosimil cum se asterne uitarea peste oameni si fapte. A trecut un an de cand a murit Jules Radian, international de hockey pe gheata disparut in urma unui bombardament. A disparut dintre noi asa cum a aparut. Ca o cometa. Mi-l reamintesc la primul sau match patinand cu talentul sau uimitior, conducand puckul cu usurinta prin careul lucitor. Depasind oamenii si puterea noastra de a-l urmari. Cateva matchuri internationale l-au consacrat pe toate patinoarele europene. S-a impus cu autoritate si a devenit curand vedeta no. 1 a patinoarului […] A asteptat patru ani cu rabdare si nu pierdea prilejul sa ne indemne pe toti sa nu pierdem increderea in reintrarea care avea sa vina din nou. [...]
A trecut un an. Hockeyistii i-au inscris numele pe un trofeu. Primavara a venit din nou cu raze calde de soare, viata noua si val de uitare.
Pentru prieteni insa, Jules Radian ramane o figura luminoasa ce va reaminti un camarad bun. Pentru sportivi va fi amintirea unei vedete. Si viata isi urmeaza nestingherita cursul ei firesc”.
- - -
[nota] o poveste dintr-o serie ce isi doreste sa reconsidere istoria hocheiului romanesc. Un proiect in care merg alaturi de istoricii acestui sport la noi – Iuliu Becze si Mihai Covaliu. Le multumesc!
Fotografii
Jules Radian - Rabinovici fotografie din perioada in care a evoluat pentru HC Bragadiru (colectie privata)
Jules Radian - Rabinovici | fotografie in Ziarul "Ordinea" (Bucuresti) | 09-07-1937
Piatra de mormant - Jules Radian Rabinovici / Jean Rabinovici (tatal lui Jules) | Cimitirul Filantropia Bucuresti
Piatra de mormant - Jules Radian Rabinovici / Jean Rabinovici (tatal lui Jules) | Cimitirul Filantropia Bucuresti (detaliu)
Sportul Capitalei (Bucuresti) | 05 martie 1937 | fotografie de la Campionatul Mondial - Londra, 1937
Despre noi
