Dan-Mihai (Mihail) 'Dinu' Bratianu | un nume istoric pentru hocheiul romanesc.

Intre numele ce sunt mentionate, inca de la primul sezon competional, se remarca unul cu o importanta rezonanta pentru istoria Romaniei – Bratianu.

Doi dintre membri cunoscutei familii ce a dat patru prim-ministri Romaniei au jucat hochei pe gheata, la inceputurile acestui sport in Bucuresti; acestia au fost Dan – Mihai Bratianu si Vintila V. Bratianu.

 

Cateva cuvinte astazi despre primul dintre ei – Dan Mihai (Dinu) Bratianu a carui cariera in hochei a fost mai lunga si mai importanta.

S-a nascut la Bucuresti la 17 aprilie 1908 fiind fiul lui Mihail-Vasile Bratianu si al Zoei Polizu-Micsunesti. Dinspre familia mamei sale hocheiul romanesc l-a avut intre fondatori si pe varul primar al lui Dan Bratianu, cunoscutul erou pilot militar, decedat in WW2 – Nicu Polizu-Micsunesti, cei doi fiind coechipieri multi ani la Hockey Club, Tennis Club si Telefon Club. Despre Nicu Polizu-Micsunesti vom face vorbire intr-o alta postare.

 

In anul 1910 Dan Bratianu a plecat alaturi de tatal sau in Elvetia si intre 1916-1924 a fost elevul unui faimos colegiu – Colegiul Villa St. Jean din Fribourg (Antoine de Saint-Exupéry a studiat si el la acest colegiu) pe care l-a absolvit cu o diploma de bacalaureat in filozofie. Hocheiul pe gheata nu facea parte dintre sporturile ce se practicau la acest colegiu insa Dan Bratianu a jucat si s-a remarcat in echipa de fotbal.

 

In 1924 acesta a revenit in Romania inscriidu-se la Facultatea de Drept pe care a absolvit-o in 1927 si dupa efectuarea stagiului militar s-a angajat la Societatea Anonima Romana de Telefoane unde a lucrat pana dupa razboi, in 1946.

 

In memoriile pe care si le-a scris in 1984, din exil, la Zurich, Dan Bratianu nu face nicio mentiune despre cariera sa in hocheiul pe gheata caruia i-a dedicat o importanta activitate intre anii 1924-1940.

 

In lucrarea noastra despre istoria hocheiului interbelic alaturi de Iuliu Becze si Mihai Covaliu, consultand publicatiile vremii, arhivele si colectiile de fotografie i-am putut reconstitui cariera sportiva intre “fondatorii” hocheiului romanesc:

• In sezonul 1924-1925 a jucat in echipa Tennis Club Roman - Bucuresti ce a participat la primul campionat national de la Brasov si care din sezonul 1925-1926 a devenit Hockey Club Roman – Bucuresti.

• Pentru Hockey Club Roman a jucat patru sezoane intre 1925-1929 fiind de trei ori campion national.

• Doua sezoane, intre 1929-1931 a jucat pentru Tennis Club Roman castigand campionatele nationale ale acestor ani. In anul 1931 a fost component al nationalei Romaniei la primul Campionat Mondial la care am participat, in 1931, la Krynica in Polonia.

• Ultimele 3 sezoane de jucator le-a avut in cadrul echipei Societatii Anonime Romane de Telefoane unde lucra ca director in serviciul comercial – Telefon Club Roman Bucuresti. In 1934 a participat cu echipa nationala la Campionatul Mondial de la Milano (Italia).

• Si-a incheiat cariera de jucator in anul 1934 dar a continuat ca oficial in cadrul Federatiei Romane de Hockey pe Gheata, acolo unde a fost membru al Comitetului Federal (echivalentul Biroului Federal de astazi) intre anii 1936-1940, fiind de asemenea activ in cadrul comisiilor de organizare campionat (CCN) si a celei financiare.

 

In timpul WW2 ca ofiter de transmisiuni a luptat pe front in campania de dincolo de Prut iar in activitatea sa de la Societatea de Telefoane a avut un rol important in gestionarea legaturilor telefonice si paza la asaltul asupra Palatului Telefoanelor din timpul rebeliunii legionare din 1941, dar si in momentul 23 august 1944 pentru intreruperea comunicatiilor germane si in colaborarea (inclusiv pe chestiuni diplomatice) cu trupele aliate.

 

Din perspectiva activitatii militare si a originii sociale in toamna anului 1946 este concediat de la Societatea Anonima Romana de Telefoane, devenind somer, fiind obligat sa-si castige existenta din meditatii de limba engleza. In martie 1948 este arestat si condamnat la 15 ani de inchisoare. A trecut prin inchisorile din Bucuresti, Jilava, Pitesti, Aiud si Gherla iar tulburatoarea si traumatizanta perioada a celor 15 ani si 3 zile (1948-1963) in puscariile politice comuniste este descrisa in detaliu in aminitirile publicate.

Celor 15 ani de inchisoare i-au mai urmat doi ani in domiciliul fortat intr-un sat din campia Baraganului. A revenit in Bucuresti in 1965 si cu sprijinul Ambasadei Elvetiei, in anul 1973 a reusit sa emigreze, stabilindu-se alaturi de mama sa vitrega, la Zurich.

 

“Martor dintr-o tara incatusata” scrisa in 1984 (aparuta in Romania in 1996 - seria “Biblioteca Sighet” a Fundatiei Academia Civica) sunt memoriile coplesitoare ale lui Dan Mihai Bratianu, pagini in care in mod firesc hocheiul si schiul (cealalta pasiune sportiva) sunt lasate deoparte, si unde in cuvinte simple, transante, taioase, dar si cu intelepciune si surprinzatoare viziune pentru viitor aflam o poveste extraordinara de viata, in care hocheiul pe gheata a avut rolul sau, dar vremuri tulburi si evenimente istorice au devenit determinate.

* * *

Imagini cu Dan Mihai Bratianu din colectia de fotografii - "Albumul Paul Anastasiu" a Muzeul Sportului din Bucuresti.