Alexandru 'Sandi' Botez-Donici | o biografie (Partea I)

scris de C.Bu, data creării 29-06-2026

ALEXANDRU ‘SANDI’ BOTEZ – o biografie (Partea I)

Cu prezentarea de fata incercam sa recuperam biografia uneia dintre cele mai importante personalitati a hocheiului pe gheata romanesc din perioada interbelica pentru care referintele de pana la acest moment sunt limitate la cateva randuri. Alexandru Botez-Donici a jucat hochei intre 1925-1944 avand roluri remarcabile, atat la cluburile pentru care a activat, Klagenfurter Athletiksport-Club si Telefon Club Roman - Bucuresti dar si la nivelul tinerei (in perioada interbelica) Federatii Romane de Hochei pe Gheata, al carui prim Secretar General a fost. De asemenea, Alexandru Botez Donici a fost unul dintre importantii jucatori de tenis de camp ai Romaniei interbelice, sport in care, dupa ce si-a incheiat activitatea competitionala, s-a implicat si la nivel federal, pana la pozitia de presedinte de federatie.
Peste activitatea sa sportiva, povestea de viata a lui Alexandru Botez Donici, pare ca fiind desprinsa dintr-un scenariu de film; o tinerete impartita intre Austria si Romania, o cariera sportiva remarcabila in care hocheiului (si in parte si tenisul) l-a purtat de-a lungul intregii Europe, ani tumultosi si complicati in timpul WW2 si o perioada postbelica in care s-a indepartat de sport, s-a dedicat exclusiv afacerilor si a intrat in necazuri, penduland intre Elvetia, Italia, SUA, Cuba si Spania.

[1] Originea familiei.

Pe masura ce regaseam, in documentarea pentru istoria hocheiului pe gheata la care colaboram [1], numele lui Alexandru Botez in diversele referinte din presa vremii, ne-a ramas un prim semn de intrebare; care era motivatia schimbarii de nume din Botez-Diculescu, in Botez-Donici. Scurtele note biografice existente veneau cu un raspuns rapid explicand detaliul, in adoptia de catre Nicolae Donici, un discret dar reputat magistrat din Bucuresti, cu care mama acestuia se recasatorise in anii 1920.

Tot in notele biografice existente este facuta mentiunea ca tatal sau, “un soldat”, a decedat in Primul Razboi Mondial, in 1917. Iar acest detaliu a fost iarasi o informatie despre care ne-am dorit a afla mai  multe, impinsi in a intelege cum Alexandru Botez, fiul unui “soldat decedat in WW1” a ajuns sa joace hochei la Klagenfurt, in Austria. Mai mult chiar, tot relatari de presa interbelica mentionau ca Alexandru Botez era chiar nepotul unui dintre conducatorii clubului din Klagenfurt, printul Theodor von Jovanovic. Multe detalii ce meritau sa fie aprofundate.

Alexandru ‘Sandi’ Botez este stranepotul agai Ionita Botez [2], boier moldovean la origine din Roman (jud. Neamt) proprietar de pamanturi in zona, prezentat in diverse materiale de istorie si heraldica [3], si ca Ionita Botez, cavaler de Tibucani (Ritter von Tibucani), ctitor al schitului Tibucani din tinutul Neamt. Personaj interesant acesta a trait intre 1800-1864 iar titlul de cavaler si l-a capatat dupa acordarea unei portiuni de teren si a unui ajutor financiar unor calugari catolici, drept pentru care imparatul austriac Franz Joseph I l-a rasplatit cu titlul de “Ritter von Tzibukani (cavaler de Tibucani)”. Aga Ionita Botez a fost casatorit de 3 ori avand 20 de copii, multi dintre ei decedati in primii ani de viata. A doua dintre sotiile sale a fost Ana (Anica) Dicu-Diculescu cu care a avut 8 copii. A 5-lea dintre acestia opt a fost Dimitrie (Mitita) Botez (1846-1907), bunicul lui Alexandru 'Sandi', nascut in 1846 si care a avut o cariera militara cu participare in Razboiul de Independenta 1877-1878. A ajuns pana la gradul de locotenent-colonel fiind comandantul Regimentului 12 Cantemir de la Barlad, locul unde si-a instalat familia. In anii de la inceputurile carierei militare, deranjat de faptul “ca se deschideau scrisorile de la alti Botez a cerut ministerului sa adauge la numele de Botez si numele de Diculescu, adica al mamei sale, ceia ce i s-a aprobat” [4].

Dimitrie Botez-Diculescu s-a casatorit in 1874, la Iasi, cu Aglae Manu (Mano) cu care a avut 4 copii (lucrari heraldice mentioneaza doar 3): Ioan (n. 1877), Aneta (Ana, n. 1881), Elena (1882) si al 4-lea un baiat, ce in 1897 era in clasa I a Scolii Fiilor de Militari din Iasi (vezi Evenimentul [Iasi], 1897-09-24, nr. 1347).

Ioan Botez-Diculescu, tatal lui Alexandru ‘Sandi’ Botez, s-a nascut in 1877 la Iasi. Baiat, primul nascut al familiei, i-a fost destinata cariera militara, asemeni tatalui sau. In august 1891 este admis in Scoala Fiilor de Militari de la Iasi si dupa sase ani, la 1 iulie 1897 il regasim ca absolvent, sef de promotie al Scolii de Ofiteri de Infaterie si Cavalerie din Bucuresti, cu gradul de sublocotenent. La absolvire este repartizat la Regimentul 2 Rosiori (Cavalerie) localizat in orasul familiei, Barlad. Intre 1898-1899 urmeaza si cursurile Scolii de Cavalerie de la Targoviste fiind avansat locotenent, in noiembrie 1900.

In septembrie 1902 in cariera militara a lui Ioan Botez-Diculescu are loc o decizie care ne apropie si mai mult de subiectul prezentului material. Universul, nr. 329 din 29.11.1900 mentioneaza - “Stiri militare. Eri s’au prezintat d-lui ministru de rezboiu si marelui stat-major ofiterii cari urmeza a pleca pentru stagiu in armata austro-ungara. Acestia sunt: ...Pentru stagiu de 2 ani la trupa ... Botez Diculescu din reg. 2 rosiori”. Astfel Ioan Botez Diculescu ajunge in Regimentul 6 Husari (cavalerie usoara) ce era localizat in Klagenfurt, Austria. Comandant al acestui regiment era tocmai viitorul sau socru – colonelul Johann von Iovanovic. Locotenentul Botez-Diculescu va ramane in misiune, la Klagenfurt, doi ani, pana in septembrie 1904 cand, citim in Klagenfurter Zeitung, nr. 223 din 30.09.1904 – “(Sărbătoare de rămas bun) Ieri, la ora 13:00, a avut loc o masa de rămas bun în sala ofițerilor din Regimentul 6 Husari din Burggasse, pentru a marca plecarea locotenentului român Joan Botez-Diculescu, care fusese repartizat la regiment. Au fost prezenți și comandantul regimentului, colonelul Jovanovic, precum și statul major și ofițerii superiori ai regimentului. Masa a fost decorată cu flori albastre, galbene și roșii. O secțiune a fanfarei regimentului a oferit muzica“.

Este interesant de remarcat amploarea evenimentului de ramas-bun pentru, pana la urma, un locotenent al armatei romane dar raspunsul este poate, intr-un alt anunt, un an mai tarziu, tot in Klagenfurter Zeitung, nr. 186 din 15.08.1905 – „(Nuntă) Nunta lui Joan Botez Diculescu, locotenent regal român în Regimentul 2 Rosiori, și a domnișoarei Alice Jovanovic, fiica unui colonel austro-ungar, a avut loc astăzi, la ora 11:00, în Biserica Sfântului Duh. [...] Recepția a avut loc la casa părinților miresei. După recepția nunții, tinerii căsătoriți au pornit într-o călătorie în Elveția. Mireasa a fost înmânată cu magnifice omagii florale din partea corpului ofițeresc”. Anuntul enumara o lunga lista de participanti la eveniment, cu titluri nobiliare, parintii lui Alice Jovanovic fiind la randul lor posesori ale unor astfel de ranguri. O vom regasi astfel pe Alice mentionata in diverse contexte – “Contesa/Gräfin von Hambar”.

Inscrierea casatoriei in registrele cele mai importante biserici din Klagenfurt, unde a avut loc ceremonia religioasa, mentioneaza ca alaturi de mire au stat parintii acestuia – “Demeter Botez Diculescu, colonel în Armata Regală Română, și Aglaia, născută Manu, ambii de religie greco-orientală (ortodoxă)” iar alaturi de mireasa parintii acesteia – “Johann Jovanović, colonel k.u.k. aflat în disponibilitate cu soldă de așteptare, și a Mariei, născută Cavaler Hillberger von Traunwald. […] tatăl este de religie greco-orientală (ortodox), iar mama catolică”.

Ioan Botez-Diculescu la revenirea (1904) din misiunea de pregatire in armata austro-ungara fusese mutat de la Barlad, din Regimentul 2 Rosiori, la Scoala de Cavalerie de la Targoviste si era deja propus, din martie 1905, pentru avansare la gradul de capitan (se va intampla doar in 1908). Asadar, foarte probabil, la revenirea din voiajul de nunta din Elvetia, Ioan si Alice Botez Diculescu se vor fi instalat la Targoviste.

La nasterea [5] primului sau copil – Alexandru Botez Diculescu, la data de 7 octombrie 1908, tatal sau, capitanul Ioan Botez Diculescu absolvise deja si Scoala Superioara de Razboi, iar familia se instalase in Bucuresti, locuind pe str. Carol Davila, nr. 12, in cartierul Cotroceni, adresa fiind si locul unde, ‘Xandi/Sandy’ s-a nascut. Mentiunea din alte biografii care precizeaza locul nasterii la Fundeni este eronata, detaliu care se poate verifica din copia certificatului de nastere anexata.

In martie 1912 se naste si al 2-lea copil al familiei – Elena (cunoscuta si Lilli/Lilly) Botez Diculescu, familia locuind in Bucuresti, in acea perioada, pe str. Gramont nr. 11Bis. Elena ‘Lilli/Lilly’ a fost intre primele jucatoare de hochei pe gheata, la primele echipe de hochei feminin ce au aparut in Bucuresti, in anii 1930. Un personaj asupra caruia vom reveni in detaliu in aceasta lucrare.

Doi ani mai tarziu – Ioan Botez Diculescu, in 1914, este decorat cu Corona Romaniei, in grad de cavaler, avansat la gradul de maior si instalat la Statul Major al Diviziei I-a de Cavalerie, acolo unde il gaseste si inceputul Primului Razboi Mondial, si ulterior, in 1916, intrarea Romaniei in conflict (27.08.1916).

La 18 septembrie 1916  - “[…] Divizia I-a de Cavalerie se gasea in jur de Prundu Bellu… pela ora 15 se aude un zbarnait de motoare de avion. O escadrila de 5-6 aparate germane, zburand la o inaltime de 700-800 metri isi face aparitia deasupra noastra. … Acest prim bombardament aerian de pe frontul nostru a durat pana la ora 18, avioanele facand un du-te vino regulat intre bazele lor si lunca Flamanzii … O schija omoara pe Maiorul Diculescu Botez, Seful de Stat major al Diviziei I-a de Cavalerie. […]”. Acest citat este redat din memoriile generalului Nicolae Tataranu - „Acum un sfert de veac. Amintiri din razboiu“, editura Cartea Romaneasca – 1940 si avem astfel informatia precisa a decesului maiorului Ioan Botez Diculescu, care a avut loc in primele saptamani de participare ale Romaniei in razboi, in chiar prima zi a ceea a insemnat operatiunea militara esuata, “manevra de la Flamanda”.

"Bombe cădeau în preajma podului, stingherind mersul operaţiunilor. Pe la ora 16, întreaga divizie de cavalerie avu să asiste la un spectacol dureros, în mijlocul ei spărgându-se o bombă ucigătoare, care omorî pe distinsul maior Botez Diculescu I., şeful de stat major al diviziei. Mai târziu, altă bombă se sparse în mijlocul companiei de cicliști, având ca efect scoaterea din luptă a unui întreg pluton. Bombardamentul aerian al escadrilei de la Rasgrad, ale cărei aeroplane în acest lung timp au putut să se reaprovizioneze în mai multe rânduri cu bombe, a durat până la ora 18:30” – Revista “Aeronautica”, 1927-01-01, nr.1 – Lt.Col. Radu T. – “Un bombardament aerian. Flamanda 18 septembrie 1916”.

Maiorul Ioan Botez Diculescu a fost inmormantat in cimitirul militar de campanie ce fusese amenajat langa Manastirea Comana (jud. Giurgiu) inca in anul 1916 si ulterior, la interventia familiei din iunie 1933, osemintele acestuia au fost mutate in cripta eroilor din mausoleul ce s-a construit in curtea manastirii. Lista eroilor de razboi ai armatei romane, intocmita de Oficiul National pentru Cultul Eroilor, il mentioneaza la pozitia 20976.

Intorcandu-ne la cele mentionate in primele paragrafe ale acestei sectiuni si avand in vedere informatiile documentate aici stim astazi ca: Alexandru Botez Diculescu a fost fiul maiorului Ioan Botez Diculescu cazut in luptele Primului Razboi Mondial din 1916. Familia din partea tatalui era originara din zona Romanului, strabunicul fiind aga Ionita Botez, boier propietar de pamanturi in fostul tinut al Neamtului, posesorul unui titlu austriac de “cavaler de Tibucani” in prima jumatate a sec. XVII, dar si fost prefect de Iasi, cum este mentionat intr-un arbore genealogic al familiei [5].

Cativa ani mai tarziu, in 1920, Alice Botez-Diculescu se casatoreste cu Nicolae Donici, judecator de inalta curte din Bucuresti, nascut la Bacau, a carui familie are o lunga si importanta rezonanta istorica in Moldova, cu ramificatii genealogice pe ambele maluri ale Prutului. Astfel – Alice devine Botez-Donici, numele fiind preluat si de cei doi copii – Elena Botez-Donici din 1926 (prin decizia 144/1926 a Judecatoriei Fundeni-Frunzanesti, localitatea unde Nicolae Donici avea proprietati), iar Alexandru Botez-Donici din 1928 (prin decizia decizia 7/03.05.1928 a Judecatoriei Mixte Bucuresti). Atasam intre imaginile prezentarii un arbore genealogic completat si corectat fata de versiunea publicate in parte [6].

Si intr-o incheiere a acestei prime secvente biografice sa mai punem in cadru un detaliu; undeva in vara anului 1923 familia ia decizia a-l trimite pe Alexandru Botez Diculescu sa urmeze cursurile liceale la Klagenfurt (Austria) acolo unde acesta va locui impreuna cu unchiul sau, fratele lui Alice, Theodor Jovanovic si sotia acestia Maria ‘Mizzi’ Jovanovic (inainte de casatorie von Mallman).

[2] Activitatea sportiva. Inceputurile din Austria.

Foarte probabil Alexandru Botez Diculescu incepuse sa practice tenisul cu ani buni inainte de a ajunge la Klagenfurt. Insa primele mentiuni cu privire la activitatea sa sportiva apar abia dupa ce a ajuns in Austria, in presa din Klagenfurt. Douazeci de ani mai tarziu dupa ce publicasera notite despre prezenta tatalui sau cu serviciul militar in Klagenfurt, Kartner Zeitung si Klagenfurter Zeitung, la rubricile sportive, anuntau rezultatele din diverse turnee de tenis ale lui Alexandru Botez. Prima astfel de stire din tenis chiar in septembrie 1923 (Kaertner Zeitung, 1923-09-20, nr. 214), ca participat in cadrul turneului intern al K.A.C. unde devenise membru, si apoi in mai multe stiri, pe parcusul anilor pana la finalizarea studiilor in iunie 1927, luna dupa care Xandi (diminutivul cu care a fost cunoscut in Klagenfurt) revine la Bucuresti.

Incepand cu aprilie 1924 Alexandru Botez apare mentionat si in echipa de fotbal de juniori a clubului, intr-un meci incheiat la egalitate (2-2) cu St. Magdalener Sportklub (Kaertner Zeitung, 1924-04-10, nr. 83). In perioada petrecuta la scoala in Klagenfurt, Alexandru Botez va deveni un important component al KAC atat in sectia de tenis cat si cea de fotbal, inclusiv pentru echipele de seniori (a implinit 18 ani in anul plecarii din Klagenfurt – 1927), va participa la numeroase turnee de tenis si in campionatul de fotbal, fiind deseori mentionat: “… Tânărul nostru jucător vedetă, Alexander Botez” (Kaertner Zeitung, 1926-10-14, nr. 234). Incepand cu 1926 ajunge la Klagenfurt si sora sa, Elena ‘Lilly‘ Botez-Donici fiind si ea mentionata in echipa de tenis a Klagenfurter Athletiksport-Club.

Dar peste tenis si fotbal, la Klagenfurt, Alexandru Botez-Diculescu si-a inceput meritoasa activitate in hocheiul pe gheata, initial in cadrul clubului de patinaj local si apoi in nou aparuta echipa KAC.

Klagenfurter Athletiksport-Club (KAC) a fost înființat în 1909 sub un nume diferit, brand-ul KAC și logo-ul cunoscut astazi fiind introduse în 1920. Unchiul lui Alexandru, Theodor Jovanovic, a fost una dintre forțele motrice care au integrat hochei pe gheață în clubul KAC, lucru realizat în 1923. La acea vreme se juca in varianta bandy-ului predecesor, iarna pe lacul mare Wörthersee, lângă Klagenfurt și pe lacurile mai mici din jur. Bandy-ul a rămas mai degraba o activitate de agrement în KAC în primii ani, neexistând antrenamente sau jocuri organizate.

O structură de bandy/hochei pe gheață canadian s-a dezvoltat mai întâi în EV (Eislaufverein/Clubul de Patinaj) Wörthersee. Acest club a fost entitatea tradiționala pentru sporturile pe gheață din Klagenfurt (și de pe lacul Wörthersee), concentrându-se în principal pe patinajul viteză, clubul având câțiva sportivi de clasă europeană la sfârșitul anilor 1800 și începutul anilor 1900.

Theodor Jovanovic și un profesor local, pe numele sau Emil Pfeifer au înființat prima echipă de hochei pe gheață din Klagenfurt, în cadrul EV Wörthersee, în iarna anului 1924, ceea ce a marcat și trecerea de la bandy la hocheiul pe gheață canadian în regiunea orasului Klagenfurt. Cu toate acestea, deoarece EV Wörthersee se concentra pe alte tipuri de sporturi pe gheață, echipa de hochei nu s-a dezvoltat prea bine, deoarece nu a primit suficient sprijin organizatoric si financiar din partea clubului. Prin urmare, echipa (care era la acel moment un grup de șapte până la zece jucători, inclusiv Alexandru Botez și unchiul său Theodor Jovanovic) a decis să treacă la clubul KAC (care avea o secție de hochei pe gheață de agrement, așa cum am menționat, cel puțin pe hârtie). Acest lucru s-a întâmplat în toamna anului 1926. Așadar, Alexandru a jucat pentru EV Wörthersee în sezonul 1925-26 (care a constat în doar cinci meciuri "oficiale") și a trecut la KAC pentru sezonul 1926-27.

EV Wörthersee a folosit in aceste meciuri urmatorii jucatori [portar]: Troger; [atacanti]: Prof. Emil Pfeiffer, Walter Eggenberger, Alexandru Botez-Donici, Theodor von Jovanovic.

Lista celor 5 meciuri ale echipei EV Wörthersee in sezonul 1925-1926 [7]:

• Ianuarie 06, 1926:    Villach                                  EV Wörthersee - Wiener Athletiksport-Club        0-3
• Ianuarie 09, 1926:    Villach                                  Villacher Sport-Verein - EV Wörthersee               1-1
• Ianuarie 24, 1926:    Villach                                  EV Wörthersee - Wiener Hokey-Verein                 3-3
• Ianuarie 30, 1926:    Klagenfurt (Meierteich)        EV Wörthersee - Pörtschacher Aristokraten     8-0
• Ianuarie 31, 1926:    Klagenfurt (Meierteich)        EV Wörthersee - Grazer Akademiker                   5-0
  * * *
  sursa: informatii prin amabilitatea – Hannes Biedermann (Klagenfurt); partial date si din Klagenfurter Zeitung si Kärntner Zeitung – colectiile decembrie 1925 – ianuarie 1926, via arhiva - arcanum.com;

Sezonul 1926-27 a fost sezonul inaugural pentru hocheiul pe gheață în Klagenfurter Athletiksport-Club (K.A.C.), așa că Alexandru este considerat membru fondator al sectiei clubului. Și mai spectaculos este că el a fost chiar marcatorul primului gol din istoria KAC, în primul meci de hochei al echipei, jucat pe 1 ianuarie 1927, împotriva EV Stockerau. În acest prim meci, Alexandru Botez Diculescu juca fundaș alături de căpitanul echipei, Walter Eggenberger. Theodor Jovanovic (care a marcat și un gol) a fost unul dintre cei trei atacanți.

În total, KAC a jucat opt meciuri în acest sezon 1926-27, toate fiind meciuri amicale. Șapte meciuri s-au jucat la Klagenfurt și unul la Villach, un oraș situat la 40 de kilometri vest de Klagenfurt. Toate meciurile s-au jucat între 1 ianuarie și 12 februarie, așa că sezonul de hochei a durat doar șase săptămâni, deoarece meciurile se desfășurau pe iazurile înghețate din zona Kreuzbergl, o pădure din interiorul orașului. Alexandru Botez a jucat în toate cele opt meciuri și a marcat un total de cinci goluri în primul (... și singurul) său sezon la KAC. Mai mult decat atat, Alexandru Botez a avut si primul hat-trick din istoria echipei in meciul cu Sport-Club Hertha Wien (SC Hertha Wien). Dintre toți jucătorii din echipă, doar unchiul său - Theodor Jovanovic, capitanul echipei, a marcat mai multe goluri (șase) în acest sezon.

KAC a folosit in aceste meciuri urmatorii jucatori - [portari]: Leopold Socher, Richard Mellitzer; [aparatori]: Walter Eggenberger, Alexandru Botez-Diculescu; [atacanti]: Reinhold Egger, Willi Kober, Theodor von Jovanovic, Pista Hitz (SWI), Prof. Emil Pfeifer, Karl Hödl.

Lista celor 8 meciuri ale echipei Klagenfurter Athletiksport-Club (K.A.C.) in sezonul 1926-1927 [8]:

* * *

• Ianuarie 1, 1927: Klagenfurt, Zweiter Kreuzberglteich                 Klagenfurter A.C. - Eislauf-Verein Stockerau                     4-2 (1-1, 3-1)
  • marcatori KAC: Alexandru Botez-Diculescu, Theodor Jovanovic, Pista Hitz, Reinhold Egger.

• Ianuarie 2, 1927: Klagenfurt, Zweiter Kreuzberglteich                 Klagenfurter A.C. - Eislauf-Verein Stockerau                     1-1 (1-1, 0-0)
  • marcator KAC: Willi Kober.
• Ianuarie 6, 1927:Villach                                                                    Villacher Sport-Verein - Klagenfurter A.C.                          1-3 (1-2, 0-1)
  • marcator KAC: Theodor Jovanovic.
• Ianuarie 23, 1927:Klagenfurt, Dritter Kreuzberglteich                  Klagenfurter A.C. - Verein für Bewegungsspiele  Wien     1-1 (0-0, 1-1)
  • marcator KAC: Theodor Javonovic.
• Ianuarie 23, 1927:Klagenfurt, Dritter Kreuzberglteich                  Klagenfurter A.C. - Verein für Bewegungsspiele  Wien     2-4 (0-3, 2-1)
  • marcatori KAC: Theodor Jovanovic, Emil Pfeifer.

• Februarie 6, 1927:Klagenfurt, Dritter Kreuzberglteich                  Klagenfurter A.C. - Sport-Club Hertha Wien                       4-1 (2-0, 2-1)
  • marcatori KAC: Alexandru Botez-Diculescu (3), Theodor Javonovic.

• Februarie 6, 1927:Klagenfurt, Dritter Kreuzberglteich                  Klagenfurter A.C. - Sport-Club Hertha Wien                       1-0 (0-0, 1-0)
  • marcator KAC: Alexandru Botez-Diculescu
• Februarie 12, 1927:Klagenfurt, Dritter Kreuzberglteich                Klagenfurter A.C. – Stadtauswahl*) Wien                            2-5 (1-2, 1-3)
  • marcatori KAC: Reinhold Egger, Theodor Javonovic.                                                   *) Selectionata Viena

O fotografie din decembrie 1926, prezentata mai jos si pe pagina web a echipei de hochei Klagenfurter Athletiksport-Club, la sectiunea istorica, aici - https://www.kac.at/geschichte/ il prezinta pe Alexandru Botez-Diculescu (al 3-lea de la stanga) alaturi de ceilati coechipieri; sursa foto: 1926 / echipa de hochei - Klagenfurter Athletiksport-Club; [de la stanga la dreapta]: Egger, Jovanovic, Botez-Diculescu, Troger, Pfeifer, Eggenberger - colectia privata Hannes Biedermann – Klagenfurt].

[3]. Din nou in Romania. Continuarea activitatii sportive in Romania.

La sfarsitul verii anului 1927, o data cu finalizarea studiilor in Klagenfurt, Alexandru Botez-Diculescu revine in Romania. 
In toamna anului 1928 Alexandru Botez sustine examenul de bacalaureat la Liceul Cantemir din Bucuresti, sectia real-modern. Intre cei 230 de candidati, doar 72 dintre acestia reusesc sa treaca examenul, Botez-Diculescu fiind intre reusiti (vezi - Adevarul, 1928-10-12 / nr. 13746).

Si la revenirea in Romania, primele mentiuni ale activitatii sportive ale lui Alexandru Botez (inca citat uneori in presa cu numele de Diculescu / Dicoulescu) sunt in legatura cu tenisul, fiind remarcate participari ale acestuia in turnee la Cluj si Oradea, dar si la “Campionatul International al Romaniei pentru anul 1927” organizat la Bucuresti (vezi: Dimineata, 1927-10-06, nr. 7487 si Realitatea Ilustrata, 1927-08-28, nr.30). Intr-un clasament al jucatorilor romani din respectivul an publicat de ziarul Rampa, 1927-11-03, nr. 2933, intocmit de un cunoscut jucator din epoca – Al. R. Roman, la sfarsitul sezonului, Alexandru Botez era mentionat pe locul 6, iar sora acestuia – Elena/Lily Donici pe locul 9 al clasamentului feminin.

Desi ca jucator de tenis de camp Alexandru Botez activa in cadrul clubului Tennis Club Roman – Bucuresti (care avea si echipa de hochei), primul contact cu hocheiul pe gheata romanesc l-a avut in cadrul celeilalte echipe bucurestene din sezonul 1927-1928, respectiv Hockey-Club Roman, unde a debutat in meciul ce a inaugurat sezonul, la 15 ianuarie 1928, un amical de pregatire. [...] In urmatoarele parti, ce vor fi prezentate pana la finalul anului 2027, vom continua povestea lui 'Sandi' Botez!

[final - Partea I-a | ... va urma!]

Note si bibliografie:

1. - "Istoria Hocheiului pe Gheata interbelic din Romania - Aristocratia hocheiului romanesc", autori: Iuliu Becze, Mihai Covaliu, Dan-Catalin Buzdugan, editura Contrast Bucuresti, 2026;
2. - "Aga Ionita Botez, ctitorul Schitului Tibucani, Tinutul Neamt", autor: Costin Clit, in "Acta Bacoviensia" - Anuarul Arhivelor Nationale Bacau, nr. XIV/2019;
3. - "Calendarul revistei 'Ion Creanga', pe 1914" in brosura "Colindarile revizorului fara leafa si fara nume" (Muzeul Saint Georges din Barlad, 1914) publica la pag. 9 si 11 portretele pictate ale agai Ionita Botez si sotiei acestuia Ana (Anica) Botez (nascuta Diculescu); imagini atasate la prezenta postare;
4. - Arhivele Nationale Istorice ale Romaniei, Fond "Muzeul Saint-Georges" (inv. 1126, XVII/21, fila 5);
5. - vezi "Familiile boieresti din Moldova si Tara Romaneasca - Enciclopedie istorica, genealogica si biografica. Volumul II (DABIJA - EXARHU)" - Mihai Dimitrie Sturdza, editura Simetria (2011);
   
6. - realizarea arborelui genealogic prezentat aici s-a facut in colaborare cu Hannes Bidermann (Klagenfurt - Austria);
7. - lista realizata si prezentata prin amabilitatea lui Hannes Bidermann (Klagenfurt - Austria);
8. - lista realizata si prezentata prin amabilitatea lui Hannes Bidermann (Klagenfurt - Austria);

Fotografii

[Alexandru 'Sandi' Botez Donici (cca. 1935) | foto: colectia Muzeului Sportului - Bucuresti, Albumul Paul Anastasiu]

[Alexandru Botez - Diculescu | certificat de nastere | Arhivele Nationale al Romaniei]

[Capitan Ioan Botez Diculescu | fotografie publicata in 'Universul' 1916-10-17 la anuntul decesului acestuia in timpul luptelor din sudul Romaniei]

["Calendarul revistei 'Ion Creanga', pe 1914" (Muzeul Saint Georges din Barlad, 1914) pag. 9 portretul pictat ale agai Ionita Botez]

["Calendarul revistei 'Ion Creanga', pe 1914" (Muzeul Saint Georges din Barlad, 1914) pag. 9 portretul pictat al Anei (Anica) Botez]

1926 / echipa de hochei - Klagenfurter Athletiksport-Club | foto colectia: Hannes Biedermann - Klagenfurt

Alexandru Botez Donici | anii 1930 | colectia Muzeul Sportului - Bucuresti

[arbore genealogic - Alexandru Botez [Diculescu] Donici | cf. cu nota 6 mai sus]